Marc Henry

FRANCMASONERIA SI SECTELE

Interviu al Grand Maître de la Grande Loge de France Mark Henry Jurnalist: Care ar fi opinia Francmasoneriei referitor la “secte”, și ceea ce va preocupa legat de această problemă? Mark Henry: Citeste mai mult aici »

Titulescu

Masonii l-au omagiat pe Nicolae Titulescu

Liderii MARII LOJI NATIONALE A ROMANIEI-Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice l-au omagiat, sîmbătă, pe marele om politic Nicolae Titulescu. Liderii masoneriei române s-au aflat la Braşov pentru a marca împlinirea Citeste mai mult aici »

Dragomir_Marius

Compozitii Muzicale de Exceptie

Marele om de cultura romaneasca , cu iubire de tara si cantec , Marius Dragomir a compus , orchestrat si realizat textul urmatoarelor doua piese masonice originale si anume : “THE GREAT Citeste mai mult aici »

alba

Eveniment Masonic la Alba Iulia

Joi 28 februarie 2013 , Marele Maestru  al MARII LOJI NATIONALE A ROMANIEI – Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice  , Il. Fr. Viorel Danacu  , a raspuns invitatiei unui prieten Citeste mai mult aici »

sadoveanu-cu-maria-tanase

A tradat Mihail Sadoveanu Ordinul Francmasonic?

Mihail Sadoveanu desigur,  francmason cunoscut nu numai de cei iniţiaţi dar şi mai cu seamă, de organele securităţii de atunci.Ei, cu una, cu alta, timpul trece “implacabil şi etern”, şi iată, apar Citeste mai mult aici »

Monthly Archives: January 2017

REDEŞTEPTAREA MASONERIEI ROMÂNE, 24 DE ANI DE EXISTENŢĂ (24 IANUARIE 1993-24 IANUARIE 2017)

Redeşteptare, pentru că trebuie să se ştie pentru totdeauna, că masonii români, fie cei din ţară, arestaţi în lagărele de exterminare comuniste, fie cei din străinătate, în exil, au menţinut lumina masonică mereu aprinsă, lumină care nu s-a stins niciodată.

A doua zi după revoluţia din 1989, acasă la fr:. Nicu Filip, au venit fraţii din generaţia lui şi anume: Costică Bărbulescu, Dinu Roco, Gheorghe Cercel, Edmond Nicolau, s.m.d., toţi iniţiaţi înainte de 1945.

S-au luat în braţe şi au început să plângă ca nişte copii, pentru că nu credeau că mai apucă vreodată să fie liberi, să reapară masoneria liberă în România.

Mamiţa, soţia fr:.Nicu Filip, a luat un cearceaf, l-a rupt bucăţi, din tivul lui a făcut băierile şi aşa s-au făcut primele şorţuri masonice pe care şi le-au încins fraţii prezenţi acolo.

A fost un moment de mare emoţie, cu o însemnătate iniţiatică dintre cele mai profunde şi mai sacre, unice şi de neuitat, care practic au marcat oprirea prigoanei asupra masonilor şi masoneriei.

Trebuie să nu se uite, ca în cei 45 de ani de noapte roşie, ani de sârmă ghimpată, masonii au fost arestaţi în cele mai de temut puşcării comuniste, averile confiscate, mulţii murind acolo, fără să-şi mai vadă vreodată familiile.

Despre această oprimare barbară a securităţii statului român asupra masonilor, se poate afla azi prin studierea arhivelor de la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, fondul documentar,,Problema Oculta’’ pe care şi eu le-am studiat foarte amănunţit în anii trecuţi, supraveghere şi interzicere a masoneriei, care a fost ordonată până în decembrie 1989.

Deci fundamentul, punctul zero, primul şi cel mai important moment al istoriei masoneriei române, este acela al reunirii în prima ţinută masonică din decembrie 1989, când masonii au reluat contactul între ei şi au început apoi să se organizeze în loji masonice, etc.

Momentul 24 ianuarie 1993, este al doilea moment istoric, unul pur administrativ şi organizatoric, declarat de nişte falseori ai istoriei, în special comunişti şi spioni ai serviciilor speciale din ţară şi străinătate, care au oprimat masoneria, înainte şi după 1989, este adevarat cu altă mască, ca fiind adevăratul moment al reaprinderii luminii masonice pe teritoriul României.

Fals, nimic mai neadevarat, pentru că aşa cum v-am spus, lumina nu s-a stins niciodată, chiar în timpul comunismului, în puşcării, flacăra a ars viu în sufletul fiecarui frate, apoi în libertate care au mai scăpat, au comunicat pe ascuns între ei, este adevărat nu s-au mai reunit în ţinute masonice în templu masonic, dar lumina masonică a fost veşnic aprinsă în inima şi conştiinţa fiecăruia.

Acum, 24 ianuarie 1993, a însemnat mai degrabă o redeşteptare a masoneriei, o revigorare a masonilor, o reluare a contactelor cu fraţii din exil, o ieşire la vedere a masoneriei, trecându-se de la secret la discret şi primindu-se un sprijin care a venit din exterior de la masoneria americană şi italiană.

Trebuie ştiut că Fr:.Nicu Filip, a primit susţinere masonică prima dată, de la Marea Lojă Naţională a Iugoslaviei din aceea vreme, dar pentru că serviciile care întotdeauna şi-au băgat coada şi au vrut să ştie şi să controleze totul, ca şi în ziua de azi, au deturnat acest suport al fraţilor din Iugoslavia, impunând susţinerea din partea fraţilor din Italia şi America.

Vai ce moment nefast, de drept trebuiau contactaţi imediat fraţii români din exil, din Paris, care continuaseră să lucreze în lojile de la Marea Lojă a Franţei, sub conducerea fr:. Marcel Schapira, care aveau o mare experienţă masonică, o cultură şi o gândire masonică, chiar dacă formată la Paris, dar simţită şi trăită, tot româneşte.

În cartea la care lucrez în prezent: ,,FRANCMASONERIA AŞA CUM A FOST’’Vol II, care cuprinde perioada din 1989 până în prezent, voi reda cu amănuntul din declaraţiile fraţilor pe care i-am cunoscut a doua zi după revoluţie şi care acum, unii sunt la Orientul Etern, alţii sunt în viaţă, mărturiile lor fiind esenţiale pentru cunoaşterea adevărului istoric masonic şi nu a minciunilor din masoneria de după 1989, minciuni care sunt aspru contestate, de masonii în special şi de profani în general.

În aceşti ani, din 1989 şi până în 1993, s-au făcut iniţieri masonice foarte multe, despre care nu se mai ştie nimic, Registrul Masonic de atunci practic a dispărut, prin grija serviciilor de după 1989, care au avut ordin să  şteargă orice urmă a iniţierilor făcute în cei 3 ani de începuturi masonice.

Dealtfel şi în octombrie 2006, a mai fost făcut publică, spargerea sediului Supremului Consiliu Român de grad 33 şi ultim pentru România, condus de Fr:. Costel Iancu, când a fost furată toată arhiva masonică, computere, etc., care la fel nu au mai fost găsite, ce coincidenţe. La noi, la români, există o zicere: ,,Lupul părul îşi schimbă, dar năravul ba’’,cât de adevărat este Doamne.

Fr:.Nicu Filip, a fost ales să conducă masoneria romană, astfel că dacă prima dorinţă de a fi uns cum se zice, de către fraţii din Iugoslavia, a fost oprimată, de această dată el a cerut cu orice preţ ca redeşteptarea masoneriei române să se facă într-un cadru organizat, adică într-un Convent Masonic, la data de 24 ianuarie.

Semnificaţia acestei zile de 24 ianuarie, nu cred că trebuie să o prezint eu acum din punct de vedere profan, istoric, ci doar să vă spun că, din discuţiile pe care le-am avut cu fr:. Nicu Filip, am înţeles ca masoneria lucrează şi vorbeşte lumii prin simboluri, de aceea şi-a dorit să marcheze acest început organizatoric, administrativ, în această zi profund simbolică pentru toţii românii, care să fie umăr lângă umăr, dându-şi mâna unii cu alţii, pe veci, întru aceaşi simţire şi o singură bătaie de inimă, ca într-o fraţie cu adevărat, pentru România.

De la început trebuie precizat, că nu au fost prezenţi pentru a susţine masoneria pe teritoriul României, imediat după 1989, nici fraţii englezi, respectiv de la Marea Lojă Unită a Angliei –  United Grand Lodge of England (U.G.L.E.), nici fraţii de la Marea Lojă a Franţei – Grande Loge de France(G.L.F.), cea care găzduise masoneria română în exil, în timpul comunismului din România.

Fr:.Nicu Filip, mereu mi-a zis, că mai cinstit şi drept era, să fiim unşi de fraţii sârbi, vecinii noştrii, pentru că cei de la Marea Lojă a Franţei, au fost cu foarte mult bun simţ, aşteptând din partea noastră să se facă demersuri în acest sens, ca o mulţumire şi recunoştiinţă adusă pentru ajutorul pe care ni l-au oferit, atunci când nouă ne-a fost foarte greu, în comunism.

Referitor la Marea Lojă a Franţei, după Conventul Extraordinar de la Braşov din 2002, când împreună cu fr:. Nicu Filip, am demascat pentru prima dată corupţia din Marea Lojă Naţională din România( linia anglo-saxonă), cu un an înainte, la Paris au fost arestaţi aproape toţi membrii Marelui Consiliu de la Marea Lojă Naţională a Franţei(G.L.N.F.,linia anglo-saxonă), tot pentru corupţie, Marea Lojă a Franţei (G.L.F.), mi-a trimis o scrisoare prin care m-au rugat să anunţ toate celelalte Marii Loji din România, despre venirea unei delegaţii oficiale de la Confederaţia Grandes Loges Unies d’Europe (G.L.U.D.E.), formată din următorii fraţi: fostul preşedinte al G.L.U.D.E., Fr:. Bernard Bertry şi fost Mare Maestru al Marii Loji Tradiţionale şi Simbolice Opera din Paris, Jean Claude Bousquet, preşedintele G.L.U.D.E. în exerciţiu şi fost Mare Maestru al G.L.F. şi Charles Jameaux, Secretarul G.L.U.D.E.,care doresc să aibe întrevederi cu toate Marile Loji masonice din ţara noastră.

Am organizat aceste întrevederi, iar la final după câteva zile m-au anunţat că dintre toţi, noi am fost selecţionaţi deoarece îndeplineam toate criteriilor de regularitate masonică, semnând astfel pentru prima dată după 1989, abia la 12 decembrie 2003, Tratatul de Amiciţie şi Recunoaştere Reciprocă, cu G.L.F., Mare Maestru de atunci fiind Fr:.Yves Max-Vyton, apoi imediat am fost admişi cu drepturi depline în Confederaţia Marilor Loji Unite ale Europei, ocazie când am semnat Carta Masonică Albă a Europei şi Tratatul de aderare la Grandes Loges Unies d’Europe.

Referitor la U.G.L.E., practic Marea Lojă Mamă a Lumii cum i se zice, fraţii englezi nu a reacţionat sau intervenit în vreun fel, din motive lipsite de substanţă, fr:.Nicu Filip, spunea din tot sufletul, foarte indignat chiar, că Ducele de Kent, Marele Maestru, practic a doua zi după 1989, ca un frate mai mare, trebuia să vină şi să întindă mână ca să ridice fraţii români căzuţi în genunchi, după 45 de ani de noapte roşie, însă nu a facut-o şi nici până azi nu s-a semnat un Tratat de Amiciţie şi Recunoastere Reciprocă între masoneria română şi cea engleză, există doar o Diplomă de recunoaştere şi aceea dată foarte târziu, prin 2009, dar repet, nu există semnat un Tratat de Amiciţie şi Recunoastere Reciprocă până în prezent, pentru că una este diploma şi alta este Tratatul, sunt tipuri de documente masonice diferite.

Era foarte important de ştiut, că în decursul istoriei, relaţiile masoneriei româno-engleze au fost deosebite, dar uite că nu întotdeauna, fraţii se comportă ca fraţii, mai sunt şi momente de conservare, prudenţă, indiferenţă, cum probabil au făcut englezii.

În concluzie, englezii şi francezii au apărut mult mai târziu în peisajul masonic românesc, repet la început au fost italienii şi americanii şi bineînţeles influienţele serviciilor din toate părţile, despre acestea voi vorbi însă mai târziu în cartea pe care o scriu, cu exemple, etc.

Astfel că la 24 ianuarie 1993, în Bucureşti, la Casa Vernescu, Sala Oglinzilor, a avut loc primul Convent masonic, în scop administrativ şi organizatoric al masoneriei române, repet, nu de reaprindere a luminii masoneriei, pentru că lumina nu s-a stins niciodată, cu ajutorul oferit de fraţii de la Marele Orient al Italiei, prin prezenţa Marelui Maestru, Il:.Fr. Giuliano di Bernardo şi a fraţilor din America, Douglas Lemons, Fred Kleinknecht, D. Wdoord, Elvio Scubba, Alfredo Diomede, etc.

24 ianuarie 1993, a fost momentul când americanii, fraţii de la Marea Lojă a Bazei N.A.T.O., au oferit masonilor români, daruri, garanţii, diplome de grad 32 la peste 176 de francmasoni români, la Cercul Militar din Bucureşti, deci un imbold extraordinar, pentru ca masoneria română să ia avânt, să se dezvolte aşa cum este pretutindeni în lume.

Ghinionul este că aceste geste simbolice oferite, au fost prost înţelese de mulţii dintre fraţii români, din neştiinţă sau voit, astfel că masoneria română a derapat de pe drumul său, ajungând azi la o masonerie degenerată, compromisă, coruptă, fără nici un ţel, fără nici o direcţie.

Nu doresc să fac analiza cuiva, dar în fiecare an, la 24 ianuarie, nu pot să nu spun generaţiilor de azi, cum a fost atunci, nu pot să tac, pentru că Fr:.Nicu Filip şi întreaga cohortă de fraţi de atunci s-ar răsucii în mormânt, de aceea chiar dacă adevărul supără, eu voi continua să fiu un Apostol al Adevărului, un Fiu al Luminii, Întru Gloria lui Dumnezeu, Marele Arhitect al Universului.

La Mulţi ani ! masoneriei române, MARII LOJI NAŢIONALE A ROMÂNIEI-Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice, singura care doreşte regenerarea masoneriei în România, singura care în 2002, a ridicat sabia împotriva corupţiei din masoneria romană, eu şi cu fr:.Nicu Filip, fiind singurii la aceea vreme care am demascat corupţia din masonerie, apoi am fost cel care am declarat că masoneria se delimitează de toate instituţiile statului care sunt corupte şi politizate.

Ce mai vreţi, am avut dreptate, azi aud că nu numai clasa politică, instituţiile administrative sunt astfel afectate, dar s-a ajuns chiar şi ca instituţiile care trebuie să asigure siguranţa statului, să fie politizate şi corupte, se vorbeşte public, corupţia ucide şi s-a văzut la Clubul Colectiv şi apoi în spitale, sistemul mafiot corupt din ţară este cel care conduce ţara, practic constatăm, cum toate năzuinţele noastre din 1989, se ruinează, tensiunile şi intenţiile vecinilor sunt planurile de viitor în regiune, iar noi cum am fost aşa rămânem. Vai de noi şi de urmaşii noştrii.

Cred că fraţii din MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI-Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice, vom reuşi în timp, cu susţinerea şi ajutorul tuturor celor care mai simt româneşte, să reconstruim o masonerie autentică, o masonerie românească, o masonerie pentru români şi o masonerie pe înţelesul românilor, o masonerie regulară, ritualică, tradiţională, morală şi spirituală.

Cer românilor să conştientizeze, că masoneria în decursul istoriei şi-a făcut datoria pe deplin, a contribuit la modernizarea ţării, masonii construiau spitale, şcoli, cămine pentru bătrâni, actele de caritate şi umanitare au fost cele care nu au lipsit din partea confreriei masonice.

Astăzi, trebuie să nu mai stăm deoparte şi să ne coaugulăm în frăţiile de odinioară, care să înceapă să reconstruiască această ţară, prădată în cei 27 de ani de zile, de toţi, din toate colţurile.

România numai prin redeşteptarea din adormirea în care a fost în cei 45 de ani de noapte roşie şi apoi din următorii aproape 20 şi de ani de compromitere şi degradare coordonată, reieşirea din ignoranţă, revenirea la valorile şi principiile umaniste, morale, spirituale, poate să redevină ceea ce a fost cândva, pentru a-şi ocupa locul legitim pe care merităm să-l avem în lume.

De fiecare dată la 24 ianuarie, Dumnezeu să ne ajute prin frumuseţe, forţă şi înţelepciune, să renască în inimile tuturor românilor, voinţa de unitate, armonie, muncă şi apărare a  drepturilor fundamentale ale omului, acelea ale Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii, cele trei principii fundamentale scrise cu litere de aur pe frontispiciul oricarui Templu Masonic.

La Multi Ani România!

Trăiască România!

Dumnezeu să Binecuvânteze România.

MASONERIA, OGLINDA SOCIETĂȚII, BILANȚUL MASONERIEI ROMÂNE, 2016

Dragi români,

Dragi frati,

Am să vă spun câteva gânduri ale cărui mesager sunt, ca un om care am participat la întâlniri masonice de la începuturi, de la cele mai înalte şi până la cele obişnuite, atât în ţară, cât şi în străinătate.

În masonerie, dacă nu crezi şi nu pui suflet, nu ai o chemare lăuntrică, mai bine să nu cunoşti nimic despre aceasta.

Totodată în masonerie, înainte de iniţiere, dacă nu i se spun candidatului, în mod clar şi cinstit, criteriile pe care trebuie să le îndeplinească pentru a fi admis în masonerie, pe de o parte, cât şi dacă veridicitatea răspunsurilor candidatului, nu sunt conforme cu realitatea, atunci totul este o păcăleală mutuală, care se transformă într-o joacă de copii.

Concret, astăzi în România, s-a ajuns foarte departe, lucrurile practic au escaladat total în afara oricăror reguli masonice universal acceptate de marile familii masonice universale.

Întreaga confrerie masonică românească cu foarte mici excepţii, a căzut în derizoriu, datorită corupţiei şi neîncrederii fraţilor între ei, un lucru foarte grav, pentru că tocmai această încredere care acum lipseşte, este cea care de fapt reprezentă liantul, cimentul care uneşte fraţii între ei.

Trecând în revistă câteva derapaje cruciale din masoneria postecembristă a ultimilor 27 de ani, adică după 1989, vom înţelege că fiecare dintre acestea au contribuit în mod substanţial la starea de fapt catastrofală, în care a ajuns Ordinul Masonic Roman astăzi şi anume:

Imediat după 1989, masoneria americană şi cea italiană au venit să redeştepte masoneria română, după intrarea în adormire a fraţilor şi închiderea lojilor din perioada comunistă, oferind un imbold imens pentru dezvoltarea şi consolidarea unei masonerii româneşti sănătoase, tradiţionale, regulare, ritualice şi spirituale.

Numai că şi masoneria română în exil, sub conducerea lui Marcel Schapira, de la Paris, a venit cu aceleaşi încercări de redeşteptare a masoneriei române, creându-se în acest fel, dintr-un început, doua tabere masonice foarte puternice.

Iată un prim derapaj a carui amprentă conflictuală a celor două tabere există şi astăzi, care este întreţinută fie de masonii activi, fie de cei retraşi din masonerie. Important este că sistemul ocult despre care se vorbeşte azi, ca este cel care conduce România, este infiltrat, ba chiar construit de masoni, fie activi, fie retraşi din masonerie, care au fost dintr-un început în cele două tabere.

NOTA BENE, în ambele tabere au existat atât masonii autohtoni, dar mai ales masonii cu titlul de: garanţi de amiciţie, reprezentanţi, împuterniciţi s.m.d.ai masoneriilor din străinătate, cu toţii fiind de fapt foşti ofiţeri de securitate ai fostului regim comunist, alţii acoperiţi, din exterior, precum şi ofiţeri ai altor servicii de securitate din ţările de unde proveneau, unde fuseseră iniţiaţi cu mult timp înainte şi acum veneau în România să-i şcolească iniţiatic pe românii noştrii deveniţi liberi.

Studiind fondul arhivistic masonic,, Problema Oculta”, de la Consiliul Naţional al Arhivelor Securităţii, ca cercetător acreditat, am întâlnit aceiaşi marii masoni învăţăcei veniţi după 1989, în fruntea structurilor de conducere ale masoneriei române, fie din ţară, fie din străinătate, ca fiind exact cei care până în 1989, au oprimat, condamnat masoneria, mulţi fraţi fiind arestaţi, averile confiscate etc.

În concluzie, după 1989, foarte mulţi comunişti, securişti, s-au infiltrat în masonerie, pentru a-şi ascunde trecutul sub masca onorabilităţii ordinului masonic.

Amprenta acestor Venerabili maeştri cu mască, îşi spune cuvântul şi astăzi, negativ bineînţeles, în masoneria română.

Alt derapaj l-a reprezentat, afluxul de iniţieri după 1989, pe bandă rulantă, fără nici o selecţie, ajungându-se în 2002 la un numar de 116 loji masonice în Marea Lojă Naţională din România, al carui Mare Trezorier Adjunct am fost o perioadă de timp până în 2002, dintre care 90 de loji masonice erau din Bucureşti, deci practic se vorbea de Marea Lojă Naţională din Bucureşti şi nu din România.

Acest lucru confirmă iniţierile masive, neselcţionarea candidaţilor, prin nerespectarea criteriilor pe care un candidat trebuie să le îndeplinească pentru ca să fie admis la iniţiere, astfel că au ajuns în masonerie oamenii de la cei mai simplii, care veneau din curiozitate, sau că dă bine la C.V., sau că aici ţi se rezolvă toate problemele vieţii, până la cei certaţi cu legea, care practic trebuiau respinşi categoric, conform cutumelor masonice, tocmai pentru a nu strica şi pe ceilalţi foarte puţini veniţi din convingere. Nu uitaţi, un măr stricat într-un cos, le strică  şi pe celelalte.

Azi mai mult ca oricând, trebuie să ne unim forţele cu totii, pentru a preveni cu orice preț, ca merele stricate din cvarii motive, să nu le mai lăsăm în acelaşi coş cu cele sănătoase, pentru că altfel vom asista la o autodistrugere a ţării, prin subcombare, aşa cum se întâmplă cu masoneria acum.

Un alt derapaj, este reprezentat de momentul din 13-14 aprilie 2002, de la Braşov, când Nicu Filip, primul Mare Maestru după 1989, împreună cu mine şi fraţii din 16 loji regulare din Marea Loja Naţională din România, am ridicat sabia împotriva corupţiei din Ordinul Masonic Român, corupţie care a fost confirmată de presă în de-a lungul timpului şi chiar de preşedinţii statului, politicieni, românii toţi, care au ieşit în stradă după crima de la Colectiv, spunând la unison: Corupţia ucide.

Semnalul de alarmă extraordinar pe care l-am tras atunci, nu a fost recepţionat cum trebuie, punându-se o mulţime de bariere, interesele fiind imense, iar repercursiunile le vedem şi azi, atât în masonerie, cât şi în societate.

Păcat că masoneria nu a reuşit să ofere societăţii nimic în cei 27 de ani, respectiv oameni verticali, buni romani şi de înaltă ţinută morală.

În final, o alta eroare majoră, pe care o fac foarte mulţi francmasoni de câţiva ani în urmă, este cea legată de dezbinarea masoneriei, care la începuturi era provocată voit din exterior, iar acum ne-o facem de unii singuri şi anume: fie individual, fie ca şi loji masonice, cum prind puţin cheag, atât cât să apară şi  tupeul şi interesele personale sau de grup, se desprind din Marea Lojă, oricare ar fi această şi îşi continuă activitatea pe cont propriu, devenind victime paramasonice, iregulare şi antimasonice.

Invocând unul din cele trei principii ale masoneriei şi anume libertatea, aceşti rău-voitori chiar şi pentru ei însăşi, fără să perceapă acum efectele, consideră că sunt masoni liberi şi pot face ce vor, merg la orice ceremonie masonică, acolo unde se pune masa şi se dă şi ceva de băut.

Neînscrierea lor în nici un Mare Registru Masonic al unei Obedienţe masonice regulare, înseamnă că nu există ca masoni, nu au fost iniţiati în mod regular, tradiţional, ritualic s.m.d.

Aceasta categorie de masoni iregulari sau mai corect de masoni sălbatici cum se mai foloseşte expresia, cred în mintea lor că sunt cei mai câştigaţi dacă sunt în această ipostază, pentru că:

  • nu mai sunt înregistraţi la nici o Mare Lojă, nu-şi mai platesc nici o cotizaţie, nu mai au nici o răspundere sau implicare masonică,
  • beneficiază de relaţionare cu oamenii pe care îi întâlnesc la aceste ceremonii organizate tot de masoni din aceaşi categorie, cea a iregularilor, paramasonilor, sălbaticilor, deoarece trebuie umplută sala respectivă, fără să conteze de unde sunt, dacă sunt regulari, iregulari, important să fie mulţi ca să fie credibilă acţiunea.
  • evocă libertatea şi comentează masoneria auzită după ureche, de pe facebook, de la fel şi fel de impostori, labili mintali, escroci care din păcate pe mulţi i-am identificat în decursul timpului.
  • şi cel mai grav este că racolează şi pe alţi francmasoni, indiferent de Obedienţă, care din cvarii motive, de la cele personale, griji, neajunsuri, neîncredere, etc. până la cele imputate, ca în masonerie nu au găsit ceea ce căutau, dar ei măcar nici nu au încercat să se şlefuiască câtuşi de puţin, devin la rându-i victime ale acestora, fiind manipulaţi, intoxicaţi cu tot felul de prostii, fabulaţii, care nu fac decât să dezbine masoneria.

În concluzie, este incredibil acest traseu: două tabere la început, deci o dezbinare iniţială, prin intermediul străinilor şi alor noştri care au cuplat perfect,  ofiţeri de tot felul acoperiţi, neacoperiţi, comunişti, cu mască sau fără mască, apoi iniţierile neselecţionate pe bandă rulantă, apoi corupţia din masonerie, corupţie care reprezintă sângele care irigă terorismul, iar în ultimul rând divizarea masoneriei prin trădări, fie individuale, fie colective, din motivele prezentate mai sus, dar de această dată făcând-o singuri, fără să ne mai îndrume cei care o făceau la început după 1989.

Rezultatul: la început două tabere, dezbinare încurajată şi susţinută de alţii din exterior, astăzi după 27 de ani, sunt peste 60 de tabere, dezbinate şi susţinute de fiecare însă-şi din interior, în primul rând din lipsă de credinţă, apoi din prostie, avarie, individualism, egoism, interese meschine, ignoranţă, rea voinţă, obscurantism, extremism, etc.

Aceste ultime cuvinte: lipsă de credinţă, prostie, individualism, egoism, interese meschine, ignoranţă, rea voinţă, obscurantism, extremism, etc.sunt exact o parte din viciile omului, împotriva cărora după iniţiere, masonul trebuie să lupte cu toată tăria asupra acestora, şlefuindu-se continuu.

Aceasta este fotografia de ansamblu asupra masoneriei româneşti, chiar dacă unora nu le convine, dar din respect pentru generaţiile viitoare, tinerii de azi, eu nu doresc sa fiu partaş la acesastă manipulare inumană şi imorală.

Prin legământul meu faţă de Nicu Filip, lângă care am făcut ucenicia foarte mulţi ani, despre care aud că vorbesc în fel şi chipuri mulţi fraţi azi, chiar şi unii care nu l-au cunoscut, acela de a regenera masoneria română, de a-i reda prestigiul pe care l-a avut cândva, de a face o masonerie curată, alegând grâul de neghină, o masonerie românească, o masonerie pentru români, o masonerie pe înţelesul românilor, o masonerie tradiţională, ritualică, spirituală şi morală.

Noi, fraţii din MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI-Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice şi membrii Centrului Regional de Studii Francmasonice Paris Bucureşti(membru A.M.M.L.A.), vom continua lucrarea masonică în spiritul curat, aşa cum l-am început din 13-14 aprilie 2002, la Braşov, pentru a construi o masonerie puternică şi elitistă, pentru a ne ocupa locul legitim pe care îl merităm în lume.

Toţi cei care citiţi acest mesaj, sunteţi buni români, vă doriţi să contribuiţi la îndreptarea lucrurilor în Romînia, vreţi să preveniţi tinerii şi cei care acum bat la poarta templului masonic pentru iniţiere, pentru a nu cădea victime impostorilor, difuzaţi acest mesaj la cât mai mulţi prieteni.

Vă doresc un an 2017 bogat în tot ceea ce vă doriţi, împreună cu tradiţionalul LA MULŢI ANI!

Dumnezeu să fie cu voi,

Viorel DĂNACU

MARE MAESTRU

MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI-

Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice

Preşedinte

Centrul Regional de Studii Francmasonice Paris Bucureşti

STRĂBUNII NOȘTRII, EROII NOȘTRII, CINSTIREA LOR AZI

DSC03490

A vorbi de străbuni, de eroi, la general, este un omagiu şi o recunoştiinţă veşnic vie, ce trebuie să o purtăm permanent, fiecare dintre noi, de la o generaţie la alta.

De altfel, se tot vorbeşte despre aceştia când sunt sărbătorile, fie cele naţionale, fie cele religioase, când se fac ceremonii de tot felul, unele mai alese decât altele, care parcă vin dintr-o obligaţie morală şi de bon ton şi nu din adâncul sufletului, cu credinţă, multă credinţă.

De menţionat că încă am cunoscut locuri în România, unde astăzi dupa 27 de ani de libertate, nu există un semn creştin, un monument ridicat în memoria acestor bunici ai noştri, martiri, eroi, fraţii ai noştri.

Exemplu cu ani în urmă, am fost în Hobiţa, localitatea natală a lui Brâncuşi, acolo sunt 56 de eroi ai neamului din primul şi al doilea razboi mondial, iar în memoria lor nu exista nici un monument ridicat.

Atunci noi fraţii din MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI-Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice, eu care în 2003 am înfiinţat acolo prima lojă masonică ţărănească din ţară şi poate şi din lume, am pus umăr lângă umăr şi am construit un monument în curtea bisericii satului Hobiţa, flancat de două tunuri mici, luate ca fier vechi de la o unitate militară, cu acte cu tot.

Tot noi am făcut o ceremonie de dezvelire şi sfinţire a monumentului, invitând un sobor de preoţi din toate satele vecine, protopopul de la Târgu Jiu, sute de oameni veniţi din toata regiunea, dar cel mai impresionant a fost prezenţa unui bătrân, un mare cavaler şi el, care le peste 98 de ani, a povestit din cele petrecute în război, despre camarazii lui, care nu s-au mai întors.

Apoi două văduve de razboi, au citit în faţa mulţimii, câte o scrisoare, ultimele de altfel, primite de la bărbaţii lor, care nu s-au mai întors de la razboi, jertfindu-şi viaţa.

Una zicea:,,Mărie, dacă eu nu mă mai întorc, să nu vinzi vaca, cu ea să vă arăniţi, să creşti copii…”, iar cea de-a doua zicea: ,,Doiniţo, dacă eu nu mai viu după front, să ai grijă de maşina de cusut, cu ea să întreţîi casa…”.

Atunci am văzut o mare de oameni, cu lacrimi în ochi, a fost ceva care a marcat în străfundul fiinţei pe oricare dintre cei prezenţi acolo, iar eu am înţeles că noi, Fii Luminii, constructorii, masonii, aşa trebuie să vorbim lumii prin fapte, altfel rostul nostru este fără niciun sens.

Dar acum doresc să vă spun despre un bunic al meu, sau despre unul pe care poate şi tu l-ai avut la fel, care au fost din toate timpurile, adevăraţi cavaleri, care aveau un curaj fantastic, o iubire de ţară şi de pământ totală, care aveau în bătătura muierea cu copii, plugul, boii şi carul, pe care trebuiau să le apere cu preţul vieţii lor, faţă de oricare duşman.

Au fost dăruiţi complet luptei pentru dreptate, pentru adevăr, pentru o lume mai bună şi mai paşnică.

Îmi povestea bunicul meu care a făcut 7 ani războiul, până la Cotul Donului, cum a luptat împotriva duşmanilor, cu ce vitejie, câţi morţi, câte pierderi, ce regim de viaţă aspră au avut, de câte ori a văzut moartea cu ochii, câte gloanţe i-au trecut şuierând pe lângă urechi, unele schije intrându-i în corp, incredibil, mă cutremurau povestirile lui, din iernile geroase, de lângă uşa sobei, a casei bătrâneşti, în care am copilărit.

Sper că ce vă zic acum să nu fie o ciudăţenie, ştiu că ei, cavalerii, ca nişte pleşuvi, adevăraţi brilianţi,  nu mai inspiră azi ca şi modele, ci doar o prezenţă sporadică a unor astfel de caractere, pentru că omul de azi tinde să se dezumanizeze, fuge de răspunderea faptelor sale, este laş, a abandonat lupta, gradul de moralitate este aproape invizibil, credinţa în Dumnezeu, care ne-a dăruit calea Luminii, a slăbit, ascultând din ce în ce mai mult de necuratul-diavol.

Împinşi de acest necurat, oamenii consideră că totul li se cuvine, datoria este la şi altele, cuvântul este mutilat, copii cred că sunt mai puternici decât oricine, iar alţii cred că sunt chiar Dumnezei.

Această forţă a necuratului-diavolului, este atât de aprigă, crâncenă, foarte puternică, mascată perfect şi curge din abandonul trecutului, a egoismului, individualismului, lipsirea curaţiei, adevărului, dreptăţii, sfinţeniei şi iubirii.

         “…fapta de vitejie a sfântului Arhanghel Mihail a fost prima ispravă şi faptă cavalerească ce s-a săvârşit vreodată; de aici izvorăşte cavaleria care, ca oaste pământească şi cavalerie omenească este o imitaţie a cetelor îngereşti ce înconjoară tronul Domnului” (J. Huizinga).

Aceşti eroi ai neamului românesc, cavaleri, bărbaţi adevăraţi, prieteni devotaţi, au dispărut azi din colectivitate, dar acei Fii ai Luminii şi ei tot cavaleri, care au existat dintotdeauna, vor mai fi.

Dacă lupta bunicului a fost una cu braţul, tancul s.m.d., deci totul se petrecea şi înăuntru şi în afară, iar lupta cu duşmanul-diavolul era obligatorie o victorie, Fii Luminii, au fost cei care au luptat în primul rând înâuntrul lor şi apoi trebuie prin fapte să ofere suport şi în afară.

 A fi un cavaler al Ordinului, un Fiu al Luminii, înseamnă a fi  supus înfrânărilor, a fi curajos, prudent, muncitor, fără să se oprească, pentru că atunci apare moleşirea, blegeala, bâlbâiala.

Pentru că duşmanul-diavolul, întodeauna vrea să te înşele, noi ca FII ai Luminii, trebuie să învăţăm continuu, prin studiu, cercetare, comparaţie, să gândim şi să acţionăm cu voinţa şi credinţa în domnul nostru, care ne aduce Lumina, atunci când coboară printre noi, pentru a-L urma.

De aceea noi credem cu toată tăria că, MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI-Lojile de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice şi Centrul Regional de Studii Francmasonice Paris Bucureşti, asemenea a două aripi, care fac să propulseze într-o singură direcţie, un singur piept, care se cheama, România, contribuind astfel la reconstrucţia morală şi spirituală a societăţii.

Pe lângă investiţiile în tehnica şi ştiinţa, mutaţiile extraordinare care se produc în afect, în credinţă, etc., noi trebuie să ne reorientăm către cultură, să ne reîntoarcem, la rădăcini, la izvoare, acolo unde apa este limpede, cristalină, să reaşezăm valorile, fiecare pe treapta lor, credinţa devenind un stâlp puternic de coeziune, unitate, pentru că vedeţi cum partea materială există azi peste tot, chiar în exces, ajungând să arunci chiar şi la gunoi.

Cred foarte mult în generaţia tânară, mai mult ca oricând, că va reuşi acest lucru, pe care noi astăzi nu-l mai facem, din cvarii motive.

Am vorbit de bunii şi străbunii noştrii, de lupta, vitejia de atunci, laşitatea de azi, necurat-diavol, munca prin fapte, redare a prestigiului şi demnităţii omului în societate, deoarece vedem cum suntem acum batjocoriţi de unii care nu au niciun scrupul, sunt practic nebuni.

Fii Luminii, trebuie să existe mai mult ca oricând, este nevoie mare de ei, pentru a da lumina cea dătătoare de încredere, speranţă şi credinţa într-o lume mai bună, mai paşnică şi mai sănătoasă.

MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI-Lojile de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice şi Centrul Regional de Studii Francmasonice Paris Bucureşti, trebuie să contribuie la însănătoșirea societății, printr-o revigorare și regenerare a Ordinului Masonic Român în special și printr-o lucrare prin fapte, care să susțină societatea, să-i ofere garanția unor oamenii morali, înțelepți, profund spirituali, patrioți și cu iubire față de aproapele lor.

România astăzi, trece printr-o perioadă tulbure, extrem de nefastă, unde adevarul și dreptatea sunt călcate în picioare, corupția ucide, cum zic și vedem cu toții, atunci refacerea, reconstituirea, renașterea acelor societății, frății, cum au fost în decursul istoriei, care și-au adus o contribuție esențială la modernizarea statului unitar, independent și suveran, să le facem și azi, cu puținii oameni care mai cred în România, ai căror bunici și străbunici și-au jertfit viața pentru această țară.

Invit pe toții românii să ni se alăture la realizarea acestor deziderate, prin clădirea unei masonerii românești, a unei masonerii pentru români și a unei masonerii pe înțelesul românilor, o masonerie morală, ritualică, regulară, tradițională și spirituală, totul pentru România.

Dumnezeu să ne călăuzească pe drumul cel Drept și Luminat, pentru o lume mai bună și mai pașnică.

Libertate, Egalitate, Fraternitate,

VIOREL DĂNACU 33

MARE MAESTRU